3 sept. 2016

Ne distrugem conștient copiii...

Cam așa titlu avea o foaie A4, pusă pe bancă, de către profesoara băiatului meu mai mare, acum 4 ani. Din curiozitate, dar și pentru că am primit doar sfaturi utile de la ea, am citit-o și am recitit-o, cred că de zeci de ori. Am fost deacord cu cele expuse 100% și nu am încetat să îmi reproșez nici o clipă faptul că fac, cu bună știință (justificând desigur cu lipsa timpului și alte aberații gen timp și bani) multe din ceea ce ne distruge copilul.

Astăzi, vin public cu un reproș în adresa mea și a soțului, dar și a tuturor părinților care își distrug copiii, justificând că le vor doar binele. Știu că mulți vor spune că nu e așa cum spun, dar și că mulți își vor analiza comportamentul față de copii, după ce vor citi gândurile mele, dar și acest articol.

De câte ori ați venit acasă și după ce ați luat cina, v-ați făcut comod în fața televizorului sau a calculatorului, pentru a vedea un film sau a intra pe rețelele de socializare, sau chiar pentru a juca ceva cu pretextul că vă relaxați după o zi grea de muuncă. Copilul vine și vă roagă să ieșiti cu el afară sau să vă jucați ceva cu el... Și ce faceți? Ziceți copilului că suntem tare obosiți sau, în cel mai bun caz, îi propuneți să stea lingă voi și să priviti împreună un film (care de cele mai multe ori nu e pentru virsta lui)  sau să jucați împreună un joc la calculator. Copilul e mulțumit și vă alinați cu gindul că ați sta cu cel mic. Iar a doua zi îi reproșați de ce stă numai cu telefonul în mână sau ochii în televizor.

NU CONTEZĂ CÂT timp petreci cu cel mic ca să reușești să îl distrugi sau să îl modelezi, ci CUM petreci timpul cu el! 

Cele două ore petrecute în parc, pe malul unui lac sau pe vârful unui deal vor fi mult mai utile si placute pentru copil, dar și mult mai relaxante pentru părinții obosiți de birou sau transport, aglomerație etc. Și pentru el nu contează dacă sunt 2 ore, 4 ore sau toata ziua, ci faptul că este acolo, unde nimeni și nimic nu va interveni între el și părinții lui. Și o oră petrecută cu el arătându-i cum se întinde o undiță (chiar dacă nu sunteți pescari și învățați odată cu el), cum sare peștele în apă, cât de mare este peștele sau câte cercuri face pe apă, vor fi o amintire mult mai valoroasă și plină de emoții decât un film sau un buletin de știri privit împreună! Și nu mai zic de acea oră care a fost petrecută în aer liber, alergând și descoperind împreună cât de frumos este să modelezi și  să NU distrugi propriul copil.

Așa of al unui părinte supărat pe sine și alti părinți care rar evadează cu odorașii lor dincolo de pereții apartamentului sau a vreo unui centru de distracții. Iar pentru convingere un mic rezumat a doua ore de plimbare (de la 18.00 la 20.00) soldat cu o satisfacție interioară imposibil de redat în cuvinte.







14 aug. 2016

Cât dureaza o căsnicie?! Dar o dragoste?!

Cât durează o căsnicie?Cât durează o dragoste
Până se termină banii sau până trece pasiunea?
Este o întrebare care am tot auzit-o în ultima perioadă și la care am tot meditat. Și știți, nu am ales nici una din acestea două!

Nici banii, nici pasiunea, nici interesele comune și nici chiar copiii nu stau la baza piramidei, care susține o casnicie, o dragoste adevărată. Chiar dacă mulți aleg să se căsătoreasca din dragoste și mare pasiune (ca și cazul meu, de fapt), iar alții din dorința de a își căpăta un statut și o viață luxoasă, relația va merge cât timpa va fi ... RESPECTUL.

Anii și viața de zi cu zi petrecută alături de persoana pe care ai ales-o în acest drum, schimbă multe, dacă nu totul. Banii se termină sau își pierd valoarea, pasiunea capătă alte dimensiuni, interesele comune devin total diferite, iar zilele și cotidianu te depărtează și te înstrăinează parcă de perechea ta... Și doar RESPECTUL față de persoana iubită, apoi pentru mama sau tatăl copiilor tăi, și mai tarziu pentru prietenul care ți-a fost alături zeci de ani, poate trece peste toate și păstra o relație frumoasă.

Ecuația în acest caz e foarte simplă! Când respecți (pe langă dragoste, pasiune sau interes) nu poti să minți, să rănești și să dezamăgești. Din respect cauți soluții și gândești rațional (nu ca în cazul pasiunii sau a iubirii oarbe când gândești cu inima și deseori dai greș).

Respectul și admirația, dă naștere acelor sentimente, care cu anii pot suferi schimbări sau se pot intensifica... Și când dragoste nu mai e, rămâne respectul pentru persoana care a fost alături, care ți-a dăruit copii sau care te-a făcut fericit (fie și pe o perioadă mai scurtă de timp).

Poate nu am dreptate, poate e doar părerea mea, dar am senzația că dacă s-ar alege perechea după respectul care i-l porți, și apoi după alte criterii, am avea mai mulți oameni fericiți în (sau înafara) căsătoriei. Mai mulți oameni care, după ani și ani, vor spune, îndiferent de finalul relației dintre ei ”Îți sunt recunoscător pentru că ești (sau ai fost) în viața mea!”
  

20 aug. 2013

Spinii


Frumoasă modalitate de a minți... Taci și treci peste cuvinte... Tăcerea  nu mai doare pentru că fiecare cuvânt doare tot mai mult... Îți sparge în bucăți corpul și ... sufletul! Uităm adesea ceea ce am vrea să fie veșnic viu... uităm cât de mult iubim spinii... Ne înțepăm și vrem să păstrăm această durere pentru a căpăta liniștea de care avem nevoie. Mereu păstrăm florile cu ghimpi... Ne înțepăm, dar iar și iar apucăm cu durere florile ce ne înțeapă... Nu pentru că ne place durerea, ci pentru că înțelegem că firea omenească nu poate fără durere, iubire, trădare și plăcere! Nu cunoști adevăratele valori ale vieții doar dacă treci prin - tristețe, durere, trădare ... Trebuie să fim... OAMENI, ca să trecem prin toate și să putem culege spinii iubirii cu pasiune și iubire nebună...

18 aug. 2013

Zbor... fără aripi


Încercăm deseori să zburăm, să atingem înălțim tulburătoare și amețitoare... Ne dorim să simțim pieptul explodând de aer proaspăt, curat și diferit de ceea ce este aici pe pământ, dar uităm să dăm din aripi. Uneori, orbiți de acestă dorință, nu relizăm că de fapt nici nu avem nevoie de aripi sau... că doar atunci când aripile ți-au fost tăiate, simți libertatea de a zbura. Nu atingi înălțimile țintite și nici cele amețitoare, ci doar acele înălțimi de la care nu este dureros să cazi... Doar e atât e de ușor să zbori când simți că gheața din jurul tău se transformă sub privirile tale în flăcări, iar gândul în cuvânt...

Oricine poate zbura, depinde doar de puterea care-l motivează să o facă!

25 mai 2013

Femeie cu parfum de flori


Ai strâns parfumul miilor de flori
Și l-ai lăsat să se revarse peste zori
Să se reflecte în fiecare rază
Ce visele din mare le salvează

Ai strâns parfumul miilor de flori
L-ai transformat în gânduri și culori
Ca să le poți aduce tuturor
Un cântec sau un singur dor.


Ai strâns parfumul miilor de flori
L-ai presurat pe notele-fiori
Ca să tot cânte printre ploi de mai
Despre –o fetiță, ce încă nu o ai
            
              * * * *

Femeie cu aroma florilor de mai
Cu vise mari și oameni dragi la masă
Din fantezie și din cuvânt să nu dispari
Căci va rămâne scrisul fără casă

PS: O dedicație special pentru cea care m-a învățat să învăț de la flori, să cuceresc cum doar cuvântul o poate face, să plâng pentru durerea străină și să mă bucur printre lacrimi de fericirea celor dragi… pentru o femeie cu parfum de flori și un prieten cât o mie – Indiana. La mulți ani, draga mea!

1 dec. 2012

Unde-i iarna? Nu-i!

Frumoasa, senina si cu mult soare! Asa a aratat prima zi de iarna a anului 2012. 
Oricit am cautat o urma de iarna, nimic... Doar iarba verde si frageda, cer azuriu si tineri imbracati deloc dupa anotimp...
Va propun sa cautati voi indicatorii anatimpului din calendar, ca eu am gasit doar ceea ce indica ca a venit primavara...






4 nov. 2012

Toamna mea


Toamna mea, în culori pastelate
La ușa sufletului meu bate...
Îmi presoară pe creștetul meu -
Culorile unui curcubeu!




Toamna mea nu cunoaște tristețe
Mă îmbracă ușor în tandrețe
Îmi coboară în palme ușor câte-un nor
Și-mi șoptește că și toamnele mor!






Toamna mea, din fiecare ram
Mă învață să prețuiesc tot ce am
Ce-i al meu și al meu va rămâne
Ieri, astăzi și mâine!