14 aug. 2016

Cât dureaza o căsnicie?! Dar o dragoste?!

Cât durează o căsnicie?Cât durează o dragoste
Până se termină banii sau până trece pasiunea?
Este o întrebare care am tot auzit-o în ultima perioadă și la care am tot meditat. Și știți, nu am ales nici una din acestea două!

Nici banii, nici pasiunea, nici interesele comune și nici chiar copiii nu stau la baza piramidei, care susține o casnicie, o dragoste adevărată. Chiar dacă mulți aleg să se căsătoreasca din dragoste și mare pasiune (ca și cazul meu, de fapt), iar alții din dorința de a își căpăta un statut și o viață luxoasă, relația va merge cât timpa va fi ... RESPECTUL.

Anii și viața de zi cu zi petrecută alături de persoana pe care ai ales-o în acest drum, schimbă multe, dacă nu totul. Banii se termină sau își pierd valoarea, pasiunea capătă alte dimensiuni, interesele comune devin total diferite, iar zilele și cotidianu te depărtează și te înstrăinează parcă de perechea ta... Și doar RESPECTUL față de persoana iubită, apoi pentru mama sau tatăl copiilor tăi, și mai tarziu pentru prietenul care ți-a fost alături zeci de ani, poate trece peste toate și păstra o relație frumoasă.

Ecuația în acest caz e foarte simplă! Când respecți (pe langă dragoste, pasiune sau interes) nu poti să minți, să rănești și să dezamăgești. Din respect cauți soluții și gândești rațional (nu ca în cazul pasiunii sau a iubirii oarbe când gândești cu inima și deseori dai greș).

Respectul și admirația, dă naștere acelor sentimente, care cu anii pot suferi schimbări sau se pot intensifica... Și când dragoste nu mai e, rămâne respectul pentru persoana care a fost alături, care ți-a dăruit copii sau care te-a făcut fericit (fie și pe o perioadă mai scurtă de timp).

Poate nu am dreptate, poate e doar părerea mea, dar am senzația că dacă s-ar alege perechea după respectul care i-l porți, și apoi după alte criterii, am avea mai mulți oameni fericiți în (sau înafara) căsătoriei. Mai mulți oameni care, după ani și ani, vor spune, îndiferent de finalul relației dintre ei ”Îți sunt recunoscător pentru că ești (sau ai fost) în viața mea!”
  

20 aug. 2013

Spinii


Frumoasă modalitate de a minți... Taci și treci peste cuvinte... Tăcerea  nu mai doare pentru că fiecare cuvânt doare tot mai mult... Îți sparge în bucăți corpul și ... sufletul! Uităm adesea ceea ce am vrea să fie veșnic viu... uităm cât de mult iubim spinii... Ne înțepăm și vrem să păstrăm această durere pentru a căpăta liniștea de care avem nevoie. Mereu păstrăm florile cu ghimpi... Ne înțepăm, dar iar și iar apucăm cu durere florile ce ne înțeapă... Nu pentru că ne place durerea, ci pentru că înțelegem că firea omenească nu poate fără durere, iubire, trădare și plăcere! Nu cunoști adevăratele valori ale vieții doar dacă treci prin - tristețe, durere, trădare ... Trebuie să fim... OAMENI, ca să trecem prin toate și să putem culege spinii iubirii cu pasiune și iubire nebună...

18 aug. 2013

Zbor... fără aripi


Încercăm deseori să zburăm, să atingem înălțim tulburătoare și amețitoare... Ne dorim să simțim pieptul explodând de aer proaspăt, curat și diferit de ceea ce este aici pe pământ, dar uităm să dăm din aripi. Uneori, orbiți de acestă dorință, nu relizăm că de fapt nici nu avem nevoie de aripi sau... că doar atunci când aripile ți-au fost tăiate, simți libertatea de a zbura. Nu atingi înălțimile țintite și nici cele amețitoare, ci doar acele înălțimi de la care nu este dureros să cazi... Doar e atât e de ușor să zbori când simți că gheața din jurul tău se transformă sub privirile tale în flăcări, iar gândul în cuvânt...

Oricine poate zbura, depinde doar de puterea care-l motivează să o facă!

25 mai 2013

Femeie cu parfum de flori


Ai strâns parfumul miilor de flori
Și l-ai lăsat să se revarse peste zori
Să se reflecte în fiecare rază
Ce visele din mare le salvează

Ai strâns parfumul miilor de flori
L-ai transformat în gânduri și culori
Ca să le poți aduce tuturor
Un cântec sau un singur dor.


Ai strâns parfumul miilor de flori
L-ai presurat pe notele-fiori
Ca să tot cânte printre ploi de mai
Despre –o fetiță, ce încă nu o ai
            
              * * * *

Femeie cu aroma florilor de mai
Cu vise mari și oameni dragi la masă
Din fantezie și din cuvânt să nu dispari
Căci va rămâne scrisul fără casă

PS: O dedicație special pentru cea care m-a învățat să învăț de la flori, să cuceresc cum doar cuvântul o poate face, să plâng pentru durerea străină și să mă bucur printre lacrimi de fericirea celor dragi… pentru o femeie cu parfum de flori și un prieten cât o mie – Indiana. La mulți ani, draga mea!

1 dec. 2012

Unde-i iarna? Nu-i!

Frumoasa, senina si cu mult soare! Asa a aratat prima zi de iarna a anului 2012. 
Oricit am cautat o urma de iarna, nimic... Doar iarba verde si frageda, cer azuriu si tineri imbracati deloc dupa anotimp...
Va propun sa cautati voi indicatorii anatimpului din calendar, ca eu am gasit doar ceea ce indica ca a venit primavara...






4 nov. 2012

Toamna mea


Toamna mea, în culori pastelate
La ușa sufletului meu bate...
Îmi presoară pe creștetul meu -
Culorile unui curcubeu!




Toamna mea nu cunoaște tristețe
Mă îmbracă ușor în tandrețe
Îmi coboară în palme ușor câte-un nor
Și-mi șoptește că și toamnele mor!






Toamna mea, din fiecare ram
Mă învață să prețuiesc tot ce am
Ce-i al meu și al meu va rămâne
Ieri, astăzi și mâine!












13 oct. 2012

Muzica florilor

Ai știut că florile pot cânta?
Ai ascultat cum cânta florile când le strângi în brațe și le parfumezi cu aroma sufletului?
Florile exista pentru a ne bucura simțurile și a ne umple cu culoare orice gol din suflet!
Când cineva mă vede cu flori, automat întreabă dacă nu cumva e ziua cuiva de naștere sau este vreo sărbătoare. Am încercat să justific această întrebare puțin cam... stupidă, dar așa și nu mi-a reușit.
Oare chiar trebuie un motiv anume pentru a dărui flori? Ce dacă eu astăzi am chef să iau o floare și să o dărui unei colege sau unui coleg? Eu simt că astfel voi rupe un zâmbet de la cineva și asta îmi va face ziua mai plina, mai veselă!
Oare chiar trebuie să fii privit ca un lingoșitor dacă aduci fără vre-un motiv flori șefului sau profesorului? Aducând o floare sau niște crenguțe parfumate de arbust, faci fericită (la nivel psihologic) persoana cu care comunici mai mult de jumatate de zi!
Oare chiar  trebuie să mă simt vinovată în fața unei persoane dragi, ca să îi aduc flori în semn de împăcare? Bucurând pe cei dragi cu flori ne reflectăm în bucuria lor!
NU, nu e nevoie de motiv pentru a dărui flori peroanelor dragi, dar și persoanelor ocazionale din viața noastră! O floare provoacă un zâmbet, un zâmbet provoacă o atitudine, o atitudine provoacă o stare de fericire, iar fericirea ne face veșnici!
Eu am dăruit mereu flori fără a avea un motiv anume, doar pentru simplul fapt că iubesc florile, viața și oamenii! Am dăruit și voi dărui flori pentru că fericirea care o citesc în ochii celor care le primesc mă umple de energie pozitivă și gânduri mărețe. Fecare floare pe care o aduc în dar cuiva nu e neapărat scumpa (mă refer la bani), ci are o încărcătură emoțională. Primind o anumită floare, fiecare persoană își deschide o paranteză despre firea sa. Unii se bucură mai mult de trandafirii îmbobociți, alții se prăpădesc după crizanteme, iar ceilalți adoră florile de sezon... Câte ne poate spune această preferință despre personalitatea omului?! Dumnezeu a creat florile, ca ele să ne facă să vedem prin frumusețea lor și să uităm de tot ce-i urât!

DĂRUȚI FLORI... pentru că astfel vă îmbogățiți sufletul!