Conexiunea cu lumea reală VS conexiunea cu lumea virtuală

În ultima perioadă am discutat cu mai multe mămici de adolescenți, care au ajuns la disperare în lupta cu copiii și tehnologiile, adică telefoanele și jocurile virtuale. Unele dintre ele au cedat și au apelat la specialiștiii de la Cabinetul de Psihologie, Logopedie și Psihoterapie Laura Berghea Caia. Altele, printre care și eu, au încercat să urmezi sfaturile psihologilor și au început prin a își schimba atitudinea. Nu e ușor să nu te lași provocat de adolescenți, când aceștia deja îți cunosc limitele, dar nu este imposibil. Și sigur nu se va reuși în 2 zile.

Eu personal, încerc să schimb relația noastră mamă-adolescent de aproape 2 ani și abia acum am înțeles că se poate de negociat cu el. Astfel am ajuns să îmi schimb tactica în comunicarea cu el (dar mai îmi scapă câteodată). Și ca rezultat (obținut în timp) a venit cooperarea. Acum pot obține ca el sa stea chiar și o zi întreaga fără telefon, fără să i-l iau eu.

Cum? Cu mici compromisuri și multă improvizație și răbdare. Iată câteva din acțiunile mele care au dat rezultat în timp.

• Nu mai insist să facă ordine în odaie, ci încep să fac eu și îl rog doar ca să mă ajute ca să terminăm mai repede și astfel să ne rămână timp pentru un film de familie sau chiar un film la telefon dacă gusturile nu coincid. Această tehnică reduce tensiunea și nu mai neagă rugămințile mele, deși mai poate amâna uneori...

• Am schimbat formularea ”Lasă telefonul!” cu o ofertă care știu că îl va tenta, de genul ”Poate mergem până la magazin să mă ajuți să facem cumpărături” sau ”Poate profităm de ziua frumoasă și mergem în parc, la înghețată(tocmai în centrul orașului) sau să vedem ce telefoane au mai apărut la magazinele de specialitate”

• Încerc să nu îl las prea mult singur acasă. Când nu are activități extrașcolare și are mult timp liber, încerc să mă sincronizez cu el și îl ademenesc la Mall, ca să mai stăm în doi. Cel mai convingător este să îi zic că mergem la Cărturești. Iar de acolo putem merge prin magazine provocându-l la discuții despre ceva din ”lumea” lui, inclusiv jocuri.

• Întru în ”lumea telefonului lui”. Dacă stă la telefon și vreau să văd și eu ce face la el, iau și eu telefonul și îi zic că am găsit o postare curioasă sau ciudată și îi propun să vedem împreuna ce are el la postări... Pornesc discuția despre vre-un joc care a apărut recent și devine foarte receptiv sa comunicăm sau să îmi arate ce știe el despre acest joc. Astfel lasă jocul și începem o conversație interacționăm mai ușor și apoi îl rog ceva să facă și nu îmi mai zice NU.

• Pregătiesc ieșirile. Dacă știu că nu îi place să iasă cu noi în parc și preferă să vadă un film, îi propun să mergea sâmbătă în parc, ca să îmi facă mie și lui Ștefan niște poze, mergem să alegem o carte de la o librărie (și aici aleg cea mai departe de casă), iar duminică va putea merge cu colegii la film sau la plimbare și atunci astfel mă asigur că nu stă weekendul la telefon... iar el devine mai receptiv la propunerile mele.

• Îl provoc. Cel mai recent a fost să provoc copiii să facă un rug mare de tot, cu forțele proprii... Adică de la adunat și tăiat crengi, la aprins focul și menținerea lui. Pai, câteva ore nici pomină de telefon sau jocuri. Sau la o plimbare de explorare prin padure, unde putem studia urmele și a ne da cu părerea ce fel de animale trăiesc acolo. O altă provocare a fost să îl învețe tata să conducă, mai întâi mașina, apoi tractorul. Aici, tata poate avea partea lui de imaginație!

În concluzie, vreau să atenționez! că de noi depinde cât timp petrece adolescentul la telefon. Nu putem să îl ținem departe de lumea virtuală, dar putem să le oferim provocări din lumea reală care să fie în procent mai mare... Credeți-mă, dacă știi ce îi place copilului tău și încerci să încadrezi aceste mici detalii în planurile tale de odihnă cu familia, poți obține rezultate frumoase. Și, evident, dacă îl lași mai tot timpul să fie singur , chiar și cu ceilalți membri în casă, nu va lua el inițiativa să faceți ceva împreună.

Chiar și atunci când refuză să mergă în parc, la munte, râu sub pretext că e plictisitor, ademenește-l, provoacă-l... căci ajunși acolo sigur își va găsi ceva ocupație.

Sper că aceste mici șmecherii să vă fie de folos, iar despre activități cu copiii găsiți tot aici pe blog și  o să mai scriu. Un weekend minunat să aveți!