Un (g)ram de singurătate

Pe Marte, Jupiter, pe Lună sau pe Pământ... 
În altă dimensiune sau în altă viață...
În gânduri, în fapte sau în vise... 
Oameni, animale sau păsări...
Oricine sau oriunde am fi, suntem mereu în fuga de singurătate.
Și oricât ai spune, striga, cânta sau tăcea... că vrei să fii singur, tot cauți un loc unde să mai fie cineva singur cu singurătatea lui. Poate pe același ram sau în copacul de alături, poate dincolo de emoții și acceptare... Dar fără să înțelegi, cauți o singurătate abstractă, mai puțin izolată și cu acces liber dacă decizi să dai bir cu fugiții...
Și atunci, ce rost are să treci prin ani și anotimpuri, căutând singurătatea dacă până la urmă tot fugi de ea?


Comentarii