Chișinăul meu cel trist!

A nins peste orașul meu cel mic,
Orașul care-mi leagănă amintirea
Și a ascuns pe sub nămeți tăcerea
Sufletului înfășurat în frig

A-ncărunțit orașul meu cel trist
Și mă rănește iar cu o uitare
Și șterge încet-încet câte-o cărare
Spre vama fără de permis

Azi Chișinăul meu mă mai trădează
Crescând alți vânători de amintiri
Eu îl sărut prin gând și prin iubiri
Chiar dacă nu mai știu ce mai urmează...