Toamnă târzie... fără soare și cu temperaturi sub 10 grade. Într-un oraș relativ nou, cu relații puține și de care nu vrei să abuzezi... Un cadru care putea ușor să decurgă într-o plictiseală de zile mari. DAR...
Cu puțin efort de a vedea în toate lucrurile doar partea pozitivă, am zis că va fi o zi plină... O zi în care vreau să îmi răsfăț copii și să îi provoc la anumite bucurii, care mai apoi cumulate se vor transforma în fericire și amintiri frumoase. Și când am zis ”răsfăț”nu m-am referit la lucruri materiale, ci la ceea ce le pot oferi eu.
Am început prin a le face gustarea preferată, apoi ”lupta îmbrățișărilor și a săruturilor”, după care îmbrăcarea în cele mai frumoase hăinuțe și la plimbare. Și ce dacă e rece, ne ascundem năsucul în fular și urechiușele în căciulă și centru orașului... la porumbei.
De trei luni mezinul mă roagă insistent să mergem cu transportul public și azi am mers... ce cuminte stătea pe scaun și se mira de tot ce vedea pe geam (e și evident dacă a mers practic numai pe jos aceste luni). Întristați un pic pentru că porumbeii erau toți pe acoperișuri, dar și cu multă jale pentru unul care era mort, înghețat probabil, am urmărit tramvaiul ”care duce la Chișinău” și am analizat magazinele de pe străzile din centrul orașului. Iar apoi o promenadă prin Parcul Botanic, care a devenit oaza noastră de evadare din cotidian.
Pietricelele aruncate în umbra unui havuz și ploaia de frunze au avut efect terapeutic pentru că ploua în culori pe acordurile de zâmbete și chicote de copii... iar când mezinul și-a găsit o parteneră de alergat prin parc, juniorul mi-a povestit despre un joc care nu-i decât pentru playstation și despre cât de mult ar vrea să meargă la bunei de Crăciun.
Se aprindeau luminile în stradă când am ajuns acasă și obosiți, dar cu privirea și zâmbetul vesel s-au aliniat la desene animate. Îi admiram și încercam să îmi amintesc câte emoții au avut astăzi copiii mei și cât de fericită sunt că am găsit cea mai eficientă și cea mai plăcută metodă de a scăpa de plictiseală.
PS: Răsfățați-vă copiii ori de câte ori simțiți nevoia să o faceți... Ei și dacă mâncăm azi pizza la cină, doar e weekend?! Ei și ce dacă este ora de culcare, mereu este timp pentru ”giugulit” înainte de somn... Ei și ce dacă au spart cana preferata, învățăm să facem o cana hand made... Și știi câte lucruri din acestea mărunte te vor face fericită... nu doar pentru o zi, ci pentru o viață. La bătrânețe le vei savura asemeni unor picături de tinerețe.
Cu puțin efort de a vedea în toate lucrurile doar partea pozitivă, am zis că va fi o zi plină... O zi în care vreau să îmi răsfăț copii și să îi provoc la anumite bucurii, care mai apoi cumulate se vor transforma în fericire și amintiri frumoase. Și când am zis ”răsfăț”nu m-am referit la lucruri materiale, ci la ceea ce le pot oferi eu.
Am început prin a le face gustarea preferată, apoi ”lupta îmbrățișărilor și a săruturilor”, după care îmbrăcarea în cele mai frumoase hăinuțe și la plimbare. Și ce dacă e rece, ne ascundem năsucul în fular și urechiușele în căciulă și centru orașului... la porumbei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu