Ce e pasiunea?
Nu mă refer la acel sentiment contradictoriu față de cineva, ci la ceea ce ne place foarte mult și la un moment dat ne poate schimba viața. Este acel sentiment care nu depinde de timp și spațiu, care ne amintește ocazional să zicem WOW la ceva anume și să ne facă să creăm o adevărată poveste în jurul acelui ceva.
Cineva e pasionat de muzică, cineva de pictură, cineva de poezie sau de floristică. Pasiunile sunt diferite și deseori pot să te ademenească să crezi că ești îndrăgostit de pictură, când de fapt pasiunea ta e să scrii despre ceea ce vezi în culori. Sau poate crezi că pasiunea ta e să proiectezi clădiri, când de fapt ești pasionat de texturi și tot ce înseamnă sculptură...
Toată viața am crezut că pasiunea mea era poezia și scrisul. Apoi am zis mă prinde în plasă pasiunea față de fotografie, iar după și minunata lume a decorurilor... Și totuși, care e acea pasiune, care mă ajută să trec dintr-o lume în alta, fără să realizez când și cum?
Am încercat să caut răspunsul în copilărie. În acea perioadă când nu era nevoie să fac totul din necesități sau din calcule... Atunci doar trăiam ceea ce avea să devină pasiune.
Și ce credeți? Am găsit răspunsul!
Este ceea ce mă făcea să văd cum soarele străpunge cu razele soarelui miezul bobițelor de poamă când mă ascundeam de sora mea prin grădina bunicii.
Este ceea ce mă făcea să găsesc cea mai colorată pară din vârful copacului, și să urc fără frică ca s-o iau. Este ceea ce mă făcea să găsesc puterea de a vedea textura părului, în timp ce cădeam din vârful copacului.
Este ceea ce mă îndemna cu bunelul la groapa de nisip ca să văd ce forme a mai pictat solul din nisip și lut. Este ceea ce mă făcea în adolescență să stau trează toată noaptea, urmărind focul de tabără. Este ceea ce mă putea ține culcată sub cerul liber ore întregi urmărind norii, stelele sau frunzele care oglindesc culoarea cerului și o transformă în verde.
Am crezut că e poezia, pentru că toate stările provocate de observațiile mele le puneam pe foaie. Dar nu era. Chiar dacă a fost un început bun pentru publicațiile ulterioare.
Era Fotografia! Erau detaliile care mă inspirau și mă chemau să le descriu oarecum.
Am înțeles asta când părinții mi-au cumpărat primul aparat foto cu peliculă. Fotografiam tot, de la umbre, la copaci, cer și desigur oameni. toți banii de buzunar era investiți în pelicule.
Așa în anul 1998 am câștigat primul concurs de fotografie organizat de revista pentru copii NOI. Tot în acea revistă au apărut și primele mele poezii și eseuri.
Astfel, ani la rând pasiunea pentru scris și fotografie au mers braț la braț. Doar acum 3 ani, când revista Odoraș, la care eram redactor, mi-a oferit ocazia să țin în mână și să exploarez un aparat foto profesionist, am realizat că anume acest sentiment îmi oferă satisfacție și nu vreau să mă despart de el niciodată.
Așa am ajuns să recunosc de fapt pasiunea care m-a însoțit toată viața și care, deseori îmi dădea târcoale, obținând poze foarte bune cu un aparat pentru amatori.
Credeți în ceea ce vă place și nu ratați șansa de a descoperi adevărata pasiune, care, cine știe, poate vă va schimba viața!
Nu mă refer la acel sentiment contradictoriu față de cineva, ci la ceea ce ne place foarte mult și la un moment dat ne poate schimba viața. Este acel sentiment care nu depinde de timp și spațiu, care ne amintește ocazional să zicem WOW la ceva anume și să ne facă să creăm o adevărată poveste în jurul acelui ceva.
Cineva e pasionat de muzică, cineva de pictură, cineva de poezie sau de floristică. Pasiunile sunt diferite și deseori pot să te ademenească să crezi că ești îndrăgostit de pictură, când de fapt pasiunea ta e să scrii despre ceea ce vezi în culori. Sau poate crezi că pasiunea ta e să proiectezi clădiri, când de fapt ești pasionat de texturi și tot ce înseamnă sculptură...
Toată viața am crezut că pasiunea mea era poezia și scrisul. Apoi am zis mă prinde în plasă pasiunea față de fotografie, iar după și minunata lume a decorurilor... Și totuși, care e acea pasiune, care mă ajută să trec dintr-o lume în alta, fără să realizez când și cum?
Am încercat să caut răspunsul în copilărie. În acea perioadă când nu era nevoie să fac totul din necesități sau din calcule... Atunci doar trăiam ceea ce avea să devină pasiune.
Și ce credeți? Am găsit răspunsul!
Este ceea ce mă făcea să văd cum soarele străpunge cu razele soarelui miezul bobițelor de poamă când mă ascundeam de sora mea prin grădina bunicii.
Este ceea ce mă făcea să găsesc cea mai colorată pară din vârful copacului, și să urc fără frică ca s-o iau. Este ceea ce mă făcea să găsesc puterea de a vedea textura părului, în timp ce cădeam din vârful copacului.
Este ceea ce mă îndemna cu bunelul la groapa de nisip ca să văd ce forme a mai pictat solul din nisip și lut. Este ceea ce mă făcea în adolescență să stau trează toată noaptea, urmărind focul de tabără. Este ceea ce mă putea ține culcată sub cerul liber ore întregi urmărind norii, stelele sau frunzele care oglindesc culoarea cerului și o transformă în verde.
Am crezut că e poezia, pentru că toate stările provocate de observațiile mele le puneam pe foaie. Dar nu era. Chiar dacă a fost un început bun pentru publicațiile ulterioare.
Era Fotografia! Erau detaliile care mă inspirau și mă chemau să le descriu oarecum.
Am înțeles asta când părinții mi-au cumpărat primul aparat foto cu peliculă. Fotografiam tot, de la umbre, la copaci, cer și desigur oameni. toți banii de buzunar era investiți în pelicule.
Așa în anul 1998 am câștigat primul concurs de fotografie organizat de revista pentru copii NOI. Tot în acea revistă au apărut și primele mele poezii și eseuri.
Astfel, ani la rând pasiunea pentru scris și fotografie au mers braț la braț. Doar acum 3 ani, când revista Odoraș, la care eram redactor, mi-a oferit ocazia să țin în mână și să exploarez un aparat foto profesionist, am realizat că anume acest sentiment îmi oferă satisfacție și nu vreau să mă despart de el niciodată.
Așa am ajuns să recunosc de fapt pasiunea care m-a însoțit toată viața și care, deseori îmi dădea târcoale, obținând poze foarte bune cu un aparat pentru amatori.
Credeți în ceea ce vă place și nu ratați șansa de a descoperi adevărata pasiune, care, cine știe, poate vă va schimba viața!
Comentarii
Trimiteți un comentariu