În ultimii ani, subiectele legate de vaccinarea copiilor sunt în topul dezbaterilor. Era imposibil să nu mă afecteze și pe mine aceste dezbateri, pentru că sunt mamă și sunt jurnalist.
După ce primul copil a fost vaccinat ca la carte, al doilea nu are decât vaccinul din maternitate. Toate astea sunt rezultatele suprainformării... sau mai bine zis a informațiilor contradictorii care continuă să apară, dar și a cazurilor nefericite despre care am auzit sau scris în calitate de jurnalist.
Ce poate fi mai convingător decât să scrii despre un copil sportiv care a fost vaccinat la 10 ani și a ramas imobilizat la pat, paralizat de la gât în jos? Sau să citești cum un bebe a decedat la câteva zile după vaccinare? Sau recunoașterea OMS că unul din vaccinuri avea ca efect negativ AUTISMUL?
Au trecut 4 ani de nedumeriri și decizii radicale în ambele extreme. Ba eram categorică să nu le fac mai departe vaccinuri, ba eram convinsă că fără ele nu se poate. Toate aceste stări m-au făcut să port multe discuții cu medici, mămici care și-au vaccinat copiii și cele care au decis să meargă pe calea fără vaccinuri. În final am luat o decizie și anume de a vaccina copiii, dar cu câțiva de DAR....
Cei care mi-au influențat decizia au fost doi medici pediatri foarte buni, unul din Republica Moldova și altul din Romania. După multe discuții și paranteze deschise despre sistemul medical la general, am tras propriile concluzii și am zis DA vaccinării. Pentru că îmi iubesc copiii și vreau să îi protejez de acele pericole care pot apărea pe parcursul vieții și să nu regret că nu am făcut acest pas când am avut ocazia.
Îmi vaccinez copiii pentru că:
~ în copilărie m-am rănit de câteva ori cu obiecte ruginite şi datorita vaccinului nu am avut complicații
~ o ruda nu a primit în copilărie un vaccin şi matur fiind a avut de suferit
~ mi s-au adus dovezi exacte de către medici care sunt urmarile grave ale NEvacinarii
~ sunt o mamă care realizează ca nu o să pot să îi protejez eu mereu pe copii, așa că las unele măsuri de protecție pe seama medicinei.
Acum la cei câțiva de DAR...
1. Am să vaccinez copiii doar când am să fiu sigură că puiul meu va fi perfect sănător și voi avea analizele generale de sânge și urină la zi, plus consultația pediatrului imediat înainte de vaccinare.
2. Am să vaccinez copiii doar cu acele vaccinuri, lipsa cărora poate pune în pericol viața copiilor și am să exclud vaccinurile care presupun bolile obligatorii ale copilăriei (rujeola, vărsat de vânt și altele).
3. Am să vaccinez copiii doar cu vaccinuri deschise în fața mea și a căror termen de valabilitate, țară de proveniență să fie verificate personal de mine înainte de administrare.
4. Am să vaccinez copiii doar la consultația și îndrumarea medicului pediatru, după ce acesta va ști toate bolile prin care a trecut copilul până la acel moment, dar și preparatelor la care aceștia sunt alergici sau au intoleranță.
PENTRU CĂ:
- în sistemul medical sunt foarte multe lacune
- mulți medici sunt impuși de sistem să ”bage” pe gât părinților vaccinurile oricare ar fi ele, inclusiv din cele de o calitate mai dubioasă
- DA, au fost situații când vaccinurile ajunse în spitale proveneau dintr-o țară mai slab dezvoltat ca a noastră și după vaccinare nu au avut efect, fiind necesară o vaccinare repetată.
- unii medici preferă postul lor, în favoarea sănătății copiilor străini
- copiii nu sunt consultați suficient înainte de vaccinare, acceptându-se analizele de luna trecută, în timp ce cu 2 zile înainte aceștia pot lua o viroza și sistemul imunitar sa fie deja ”în lucru”
- medicii nu oferă explicații ce trebuie să faci în caz că decizi să nu vaccinezi copilul, dar insistă să o faci sau sa scrii cerere de refuz. Adică se ”spală pe mâini”.
DACĂ totuși ai decis să NU ÎȚI IMUNIZEZI copilul, trebuie să știi că TU ești cel care trebuie să ”lucreze” la imunitatea copilului printr-un regim de viață sănătos 100%, acesta implicând o atitudine serioasă și pe parcursul întregii vieți.
PS: Este părerea și concluzia mea personală, dar care cred că poate ajuta și alți părinți în luarea deciziilor.
După ce primul copil a fost vaccinat ca la carte, al doilea nu are decât vaccinul din maternitate. Toate astea sunt rezultatele suprainformării... sau mai bine zis a informațiilor contradictorii care continuă să apară, dar și a cazurilor nefericite despre care am auzit sau scris în calitate de jurnalist.
Ce poate fi mai convingător decât să scrii despre un copil sportiv care a fost vaccinat la 10 ani și a ramas imobilizat la pat, paralizat de la gât în jos? Sau să citești cum un bebe a decedat la câteva zile după vaccinare? Sau recunoașterea OMS că unul din vaccinuri avea ca efect negativ AUTISMUL?
Cei care mi-au influențat decizia au fost doi medici pediatri foarte buni, unul din Republica Moldova și altul din Romania. După multe discuții și paranteze deschise despre sistemul medical la general, am tras propriile concluzii și am zis DA vaccinării. Pentru că îmi iubesc copiii și vreau să îi protejez de acele pericole care pot apărea pe parcursul vieții și să nu regret că nu am făcut acest pas când am avut ocazia.
Îmi vaccinez copiii pentru că:
~ în copilărie m-am rănit de câteva ori cu obiecte ruginite şi datorita vaccinului nu am avut complicații
~ o ruda nu a primit în copilărie un vaccin şi matur fiind a avut de suferit
~ mi s-au adus dovezi exacte de către medici care sunt urmarile grave ale NEvacinarii
~ sunt o mamă care realizează ca nu o să pot să îi protejez eu mereu pe copii, așa că las unele măsuri de protecție pe seama medicinei.
Acum la cei câțiva de DAR...
2. Am să vaccinez copiii doar cu acele vaccinuri, lipsa cărora poate pune în pericol viața copiilor și am să exclud vaccinurile care presupun bolile obligatorii ale copilăriei (rujeola, vărsat de vânt și altele).
3. Am să vaccinez copiii doar cu vaccinuri deschise în fața mea și a căror termen de valabilitate, țară de proveniență să fie verificate personal de mine înainte de administrare.
4. Am să vaccinez copiii doar la consultația și îndrumarea medicului pediatru, după ce acesta va ști toate bolile prin care a trecut copilul până la acel moment, dar și preparatelor la care aceștia sunt alergici sau au intoleranță.
PENTRU CĂ:
- în sistemul medical sunt foarte multe lacune
- mulți medici sunt impuși de sistem să ”bage” pe gât părinților vaccinurile oricare ar fi ele, inclusiv din cele de o calitate mai dubioasă
- DA, au fost situații când vaccinurile ajunse în spitale proveneau dintr-o țară mai slab dezvoltat ca a noastră și după vaccinare nu au avut efect, fiind necesară o vaccinare repetată.
- unii medici preferă postul lor, în favoarea sănătății copiilor străini
- copiii nu sunt consultați suficient înainte de vaccinare, acceptându-se analizele de luna trecută, în timp ce cu 2 zile înainte aceștia pot lua o viroza și sistemul imunitar sa fie deja ”în lucru”
- medicii nu oferă explicații ce trebuie să faci în caz că decizi să nu vaccinezi copilul, dar insistă să o faci sau sa scrii cerere de refuz. Adică se ”spală pe mâini”.
DACĂ totuși ai decis să NU ÎȚI IMUNIZEZI copilul, trebuie să știi că TU ești cel care trebuie să ”lucreze” la imunitatea copilului printr-un regim de viață sănătos 100%, acesta implicând o atitudine serioasă și pe parcursul întregii vieți.
PS: Este părerea și concluzia mea personală, dar care cred că poate ajuta și alți părinți în luarea deciziilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu