Întotdeauna am fost atrasă de sectorul social, de problemele altora, de durerile și necazurile celor mai triști ca noi. Am încercat, în limita posibilităților financiare și emoționale să mă implic în diferite acțiuni de susținere grupurilor social vulnerabile. Acum, de ceva timp, răsfoind mai multe scrisori a beneficiarilor organizației la care lucrez, am simțit gustul și mai amar al nedreptații. Nu pot să tac și nu am să o fac! Vreau să încep, cu Doamne ajută, să duc un Jurnal. Dar nu unul oarecare, dar cu istorii triste, adevarate și care ne-ar putea învăța multe. Nu am să dau nume sau localități, nu vreau să vedeți superficial o oarecare istorie, ci să încercați să înțelegeți dincolo de cuvintele mele... Îmi va reuși sau nu...nu contează!
Când doare tre să înveți să depășești această durere, eu o fac... scriind.
Comentarii
Trimiteți un comentariu