Comunicare inactivă

”Cei care se pierd printre oameni, nu se pierd printre cuvinte”

                                                            (autorul citatului este cel pe care il citiți)

Pentru cei care se pierd printre rînduri (dar nu și printre cuvinte), care nu își concep viața fără comunicare, este o boală să fii lipsit de puterea de a vorbi cu cineva. Și aici nu mă refer la incapacitatea totală de a vorbi (Doamne Ferește!) ci la imposibilitatea de a comunica cu cineva anume. Sunt persoane pe care le iubești, le stimezi și fără de care nu ai putea trăi, dar care nu pot să îți satisfacă pofta asta nebună de a vorbi ceva anume. De a vorbi ore în șir despre ceva anume fără să fie nevoie să dai o explicație în plus sau să deviezi pe o altă undă.  Da,da, sigur că va apărea comentariul că oamenii care se iau din dragoste au teme de discuții comune și interese comune. Nu zic nu! Total deacord. Doar că ... apar uneori în viața noastra persoane, cu sau fără intenție, care ne satisfac această sete de comunicare așa cum nimeni altcineva. Mai ușor spus ... persoanele respective sunt pe o lungime de undă ... pe lungimea ta de undă. Și când o perioada nu mai comunici cu aceste persoane ... oricare ar fi motivul, începi să rătăcești printre gânduri și oameni. Nu ești bolnav, îi ai pe cei dragi alături ... și totuși îți stă parcă un nod în gât. Nu poți vorbi despre ceea ce nu te lasă să te concentrezi, să fii ca înainte. Înțelegi că oricît ai comunica, dacă nu va aparea persoana sau persoanele anumite, comunicarea va rămâne inactivă.