Era candva un El,
Era candva o Ea
Si zi de zi ei dragostea
Fara exagerari traiau
El o iubea frumos
Si-i daruia tandrete
Ea nu-si dorea mai mult
Decat aceasata frumusete
Si trist pleca pe mare
Ea-l astepta firesc
Ascunzand lacrimile amare
El revenea dorit
Si dornic de viitor
Ea-l cuprindea tacut
Si ii vorbea de dor
El ii zicea ca gata
Ca nu va mai pleca
Ea il certa cu dragoste
Stiind ca nu-i asa
El iar pleca spunand
Ca-i ultima data
Ea lacrima soptind
Ca isi doreste o casa
El spunea ca la anu
Ii va darui o casa
Ea isi vedea deja copii
Adunati la masa
El a revenit curand
Dar n-a venit s-o vada
Ea a tacut, a plans
Stiind ca n-o sa treaca
El n-a tradat iubirea
Ci viata l-a tradat
Ea a ramas cu visul
În amintire scăldat.
Acum nu mai exista un El iubind o Ea
Acum e doar amintirea ce candva îi lega.
frumos, adevarat, ma regasesc in unele versuri... mai ales in final
RăspundețiȘtergere