Acolo...

Iau in maini un bulgare de pamant de la 4 metri adancime si ... miroase a fericire.
Privesc un pui de copac cu doar 3-4 frunze si deja miroase a fructe.
Rasfoiesc proiectul unei case mici, dar stiu ca va fi asa de mare pentru ca va fi a mea.
Sunt cateva franturi de emotie pe care am simtit-o astazi... in acel loc unde peste un timp (mult prea mult calendaristic, dar atat de putin pentru sufletul meu) casuta noastra.
Acolo ... unde pricivile mele se pierd printre nori, copaci si lacul din departare.
Acolo... unde copilul meu uita de toate si ma roaga sa mai ramanem, chiar daca nu avem inca unde sa dormin.
Acolo... unde inca nu este drum "de oras", dar chiar si praful e atat de placut.
Acolo... unde masinile trec atat de rar, incat nu le mai auzi.
Acolo... unde este atat liniste, incat imi este frica de invazia gandurilor!
Dar, lasa sa ma invadeze aceste ganduri...ganduri frumoase, libere si pline de ceea ce va fi al meu, al nostru!!!