Poveste cu tâlc

Vreau astazi sa imi aduc aminte de perioada cand adoram povestile, si mai cu seama aveam timp pentru a le citi. Poate atunci nu intelegeam prea multe sau poate nu chiar tot din ceea ce avea sa ma invete o poveste, iar acum cand am suficinta intelepciune pentru a scoate o povata din fiecare poveste , nu am timp pentru ele. Astazi am gasit o poveste pe net.  Nu este una obisnuita, ci una terapeutica (cum le place sa spuna psihologilor). Mai simplu vorbind este una din aele istorioare pe care mi le povestea bunica. Am am citit-o. Am recitit-o si mi-am adus aminte de bunica.  Ea foarte des imi spunea astfel de povestioare si imi zicea sa i-au aminte la ceea ce vrea sa ma invete aceasta intamplare. Acum, bunica nu mai e, dar vorbele ei ma indeamna mereu sa caut aceste istorioare si invat din fiecare cate ceva. Va propun si voua sa recititi aceasta povestioara sis a trageti concluzii.

Cica a fost odata un om, care ratacea pe suprafata pamantului cu o cruce in spinare. Tot mai greu i se parea drumul si crucea tot mai grea. Si mergand asa, isi indrepta bietul om gandul catre Dumnezeu:
" Dumnezeu care este iubitor si iertator de ce a ingaduit ca eu sa port aceasta cruce grea? De ce nu-mi ia povara de pe umeri? isi continua omul discursul cu divinitatea.   Tatal Ceresc ascultase of-ul omului si il intreba:

- Fiule ce pot face pentru tine?  

- Doamne, tu care le potrivesti in asa fel incat noua, muritorilor, sa ne fie mai usor fa o minune si pentru mine.
- Ce anume doresti?  intreaba Creatorul
- Doamne, te rog inlocuieste aceasta cruce de pe umerii mei cu una mai usoara.
- Bine fiule, spuse Tatal.

In urmatoarea clipa omul se trezi in mijlocul unei incaperi plina de cruci...de diferite marimi, unele foarte grele si inalte.
 In unul din colturile incaperii omul zari o cruce mica - era cea mai mica din incapere si cea mai usoara.
 Tatal ii spuse: Fiule alege din aceasta incapere crucea care doresti sa o porti de acum inainte. Omul nu ezita si ii spuse Creatorul: Doamne vreau crucea aceasta mica din colt. Dumnezeu isi raspunse zambind: Fiule nu se poate pentru ca aceasta este crucea pe care tu o porti in acest moment.

TALCUL: Fiecare dintre noi simte la un moment dat ca "bagajele" care ne sunt date sa le caram in spate de-a lungul vietii sunt, uneori, prea grele. Insa uitam, de multe ori, sa zambim si sa multumim Creatorului ca ne-a dat o "cruce" care o putem duce.
  Viata inseamna o lupta continua - nu atat exterioara - ci interioara...sa reusesti sa faci loc in viata ta IUBIRII, MULTUMIRII DE SINE, FERICIRII DE A TRAI!