Viața îmi pune în cale oameni buni și mai puțin buni, dar de la care învăț multe. Sunt oameni care trec prin viața mea fără să lase vreo urmă. De parcă vântul spulberă tot ce aveau să lase. Sunt însă oameni care nu pot să treacă prin viața mea (chiar dacă pentru scurt timp) și să nu lase măcar ceva...O amintire, o trăire, un gând, o poezie, un cântec, o vorbă...Spusă atent, profund și cu o valoare enormă, o singură vorbă poate să mă aducă aproape de oameni care poate nici nu-i cunosc personal. Poate am vorbit la telefon sau doar am citit ceva scris de persoana respectivă și gata... au rămas aici, într-un colțișor de suflet. Sunt fericită că datorită lucrului pe care îl fac (aici mă refer la meseria de jurnalist) cunosc oameni unici. Oameni cu care aș putea să stau ore în șir să vorbesc, să vorbesc, să vorbesc... Oameni care indiferent de vârsta care o au ( fie ca au peste 50 de ani sau au doar 10 ani) mă fac să zâmbesc și să mulțumesc că i-am cunoscut sau am avut ocazia să discut cu ei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu