Vorbesc mult, uneori prea... Nu este nevoie sa imi bagi mana in buzunar dupa vorbe, ti le dau singura. Astazi insa vreau sa tac...Dar nu vrea sa fiu singura in tacere! Vreau sa fie cineva in fata mea si sa imi asculte tacerea...Am nevoie doar de o prezenta, care sa imi inteleaga tacerea si lacrimile in caz ca vor avea curajul sa apara. Vreau sa ascultam o melodie trista dupa care sa pot zambi printre lacrimi. Fara cuvinte, fara reprosuri sau pareri de rau, ratacind doar printre priviri. Cuvintele sunt triste si dor, uneori tacerea este cea nepretuita... Acum insa, astept companie tacerii mele...
Comentarii
Trimiteți un comentariu