(un fragment dintr-o schiță de roman - uitată de ceva timp)

Toamna…Frunzele își dansează plecarea și sunt fericite. În jur atâta gălăgie și atâta lume grăbită, cu gândul departe de a fi fericit. Cum nu poate lumea să se bucure de orice, chiar și de plecarea sa în neființă? Doar în fiecare pas este ceva doar pentru noi, ceea ce ne învață să trăim, să iubim, să admirăm, să iertăm sau să nu iertam o viață trăită fără iubire sau poate o iubire pierdută din prostie sau din egoism sau…de ce nu, să învățăm a muri – fizic sau moral? Sau să înveți a trai când se pare că nu mai ai cale și nu vezi nici o lumină, nici o speranță? Și chiar e posibil, trebuie doar să îți dorești să înveți…cum o face un oarecare EL sau o oarecare EA.

LUI îi place toamna și adoră jocul frunzelor în bătaia vântului. EA este înnebunită de aroma pomilor infloriți și a liliacului. Dar oricât de diferiți ar fi, dragoste e oarba și mișca sori și stele…și se iubesc!
Și pentru că e toamna și frunzele își fac jocul, EL își îndreaptă pașii pe drumul atât de cunoscut și drag, care duce la EA…

EA, cea care-l face să uite de toate și de sine, care domină visele și ghindurile, care are un zâmbet ce te face să plângi de fericire! 

Merge agale, dar cu multa dorința în suflet, și pune cap la cap tot ce vrea să-i spună, pentru a câta oara. Ajunge la scări și schimbând trandafirul dintr-o mână în alta, ezita…să urce sau nu…cum îl va primi de această dată? Urca…În câteva clipe este sus și cele 7 etaje parcă nici nu mai sunt. Stă în fața ușii și o privește de parca ar fi mai altfel. Din spatele ei se aude gălăgie și muzică! 

”O fi petrecere? Sau poate am greșit etajul sau ușa?” 

Se mai uită odată în jur și apasă pe buton. În ușa apare EA. Frumoasă ca întotdeauna și gingașa ca un ghiocel, naiv și plin de atâta putere! Ochii mari și albaștri îl îmbătau și tare ar fi vrut să-i sărute, dar EA.... a șoptit ”În zadar ai venit!”. 

El a tăcut câteva minute, în care EA-l privea cu o rușine, dar și dorință…

EL a coborât câteva scări, s-a întors și a rostit cu dragoste ”Casa de piatră”. Și a aruncat câteva petale de trandafir la picioarele ei, ascunse de o trista rochie alba!