Până să devin mamă, hramul orașului Chișinău însemna o distracție pe cinste, până spre dimineață. De acum, aproape 12 ani, această sărbătoare a căpătat altă valoare și îmi aduce total alte emoții. Atunci am înțeles, că poți vedea lucrurile și faptele mai profund și fiecare sărbătoare descoperea copii mei și mă descoperea pe mine.
Indiferent de timpul de afară, Hramul Orașului însemna o zi petrecută împreună cu cel mic, plimbare prin tot orașul și admirarea expozițiilor din fructe și legume. Și nu conta dacă tati e la serviciu sau nu avem altă companie. Eram noi și sărbătoare. O sărbătoare de suflet pentru un suflet de copil.
Anul acesta, sărbătoarea ne-a prins departe, dar nu și înstrăinați. Am luat-o cu noi și am sărbătorit-o așa cum știm mai bine, cu plimbări prin parc, admirarea compozițiilor tomnatice și muzică frumoasă. Ba mai mult, am prins și un pic de aromă (de cârnăciori și alte gustoșenii) parcă teleportată de la Chișinău în centrul Timișoarei. Ei și ce dacă ne-am alimentat doar cu emoții și am lasat mâncarea adevărată pe grija mamei (adică a mea) și am savurat-o cu mult drag acasă. Cele 4 ore de emoții și zâmbete țin mult mai mult de foame decât o porție de mâncare în oraș.
Copiii au nevoie să păstreze sărbătorile și micile bucurii în suflet, indiferent de locul unde se află. Iar noi, părinții, avem toată imaginația la îndemână să le alimentăm aceste stări de bucurie.
Indiferent de timpul de afară, Hramul Orașului însemna o zi petrecută împreună cu cel mic, plimbare prin tot orașul și admirarea expozițiilor din fructe și legume. Și nu conta dacă tati e la serviciu sau nu avem altă companie. Eram noi și sărbătoare. O sărbătoare de suflet pentru un suflet de copil.
Anul acesta, sărbătoarea ne-a prins departe, dar nu și înstrăinați. Am luat-o cu noi și am sărbătorit-o așa cum știm mai bine, cu plimbări prin parc, admirarea compozițiilor tomnatice și muzică frumoasă. Ba mai mult, am prins și un pic de aromă (de cârnăciori și alte gustoșenii) parcă teleportată de la Chișinău în centrul Timișoarei. Ei și ce dacă ne-am alimentat doar cu emoții și am lasat mâncarea adevărată pe grija mamei (adică a mea) și am savurat-o cu mult drag acasă. Cele 4 ore de emoții și zâmbete țin mult mai mult de foame decât o porție de mâncare în oraș.
Copiii au nevoie să păstreze sărbătorile și micile bucurii în suflet, indiferent de locul unde se află. Iar noi, părinții, avem toată imaginația la îndemână să le alimentăm aceste stări de bucurie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu