Suflet de toamnă

Toamna are ochii triști și scăldați în lacrimi.
Nu plânge. Din contra, ascunde lacrimile care amestecă culorile și le transformă în amintiri.
E tristă.  Pentru că nu poate cuprinde galbenul din alei și conserva aroma fructelor.
E tăcută. Păsările i-au lăsat doar cuiburi și ecoul puilor din ele.
Singură pleacă la culcare. Acompaniată de fantomele mugurilor adormiți.
Noapte bună, toamnă!