Ne distrugem conștient copiii...

Cam așa titlu avea o foaie A4, pusă pe bancă, de către profesoara băiatului meu mai mare, acum 4 ani. Din curiozitate, dar și pentru că am primit doar sfaturi utile de la ea, am citit-o și am recitit-o, cred că de zeci de ori. Am fost deacord cu cele expuse 100% și nu am încetat să îmi reproșez nici o clipă faptul că fac, cu bună știință (justificând desigur cu lipsa timpului și alte aberații gen timp și bani) multe din ceea ce ne distruge copilul.

Astăzi, vin public cu un reproș în adresa mea și a soțului, dar și a tuturor părinților care își distrug copiii, justificând că le vor doar binele. Știu că mulți vor spune că nu e așa cum spun, dar și că mulți își vor analiza comportamentul față de copii, după ce vor citi gândurile mele, dar și acest articol.

De câte ori ați venit acasă și după ce ați luat cina, v-ați făcut comod în fața televizorului sau a calculatorului, pentru a vedea un film sau a intra pe rețelele de socializare, sau chiar pentru a juca ceva cu pretextul că vă relaxați după o zi grea de muuncă. Copilul vine și vă roagă să ieșiti cu el afară sau să vă jucați ceva cu el... Și ce faceți? Ziceți copilului că suntem tare obosiți sau, în cel mai bun caz, îi propuneți să stea lingă voi și să priviti împreună un film (care de cele mai multe ori nu e pentru virsta lui)  sau să jucați împreună un joc la calculator. Copilul e mulțumit și vă alinați cu gindul că ați sta cu cel mic. Iar a doua zi îi reproșați de ce stă numai cu telefonul în mână sau ochii în televizor.

NU CONTEZĂ CÂT timp petreci cu cel mic ca să reușești să îl distrugi sau să îl modelezi, ci CUM petreci timpul cu el! 

Cele două ore petrecute în parc, pe malul unui lac sau pe vârful unui deal vor fi mult mai utile si placute pentru copil, dar și mult mai relaxante pentru părinții obosiți de birou sau transport, aglomerație etc. Și pentru el nu contează dacă sunt 2 ore, 4 ore sau toata ziua, ci faptul că este acolo, unde nimeni și nimic nu va interveni între el și părinții lui. Și o oră petrecută cu el arătându-i cum se întinde o undiță (chiar dacă nu sunteți pescari și învățați odată cu el), cum sare peștele în apă, cât de mare este peștele sau câte cercuri face pe apă, vor fi o amintire mult mai valoroasă și plină de emoții decât un film sau un buletin de știri privit împreună! Și nu mai zic de acea oră care a fost petrecută în aer liber, alergând și descoperind împreună cât de frumos este să modelezi și  să NU distrugi propriul copil.

Așa of al unui părinte supărat pe sine și alti părinți care rar evadează cu odorașii lor dincolo de pereții apartamentului sau a vreo unui centru de distracții. Iar pentru convingere un mic rezumat a doua ore de plimbare (de la 18.00 la 20.00) soldat cu o satisfacție interioară imposibil de redat în cuvinte.

  





Comentarii